|
|
De vorbă cu mama…
Mama este prezentată în toate cântările și poeziile ca fiind cea care ne-a dat viață, cea care ne-a vegheat primii pași, cea care întotdeauna este lângă noi; întruparea iubirii, a credinței, a bucuriei, a păcii, a blândeții, a răbdării: într-un cuvânt un MIRACOL pentru care ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu fără încetare. Acesta este modelul mamei ideale, putem spune al mamei creștine care tinde să se apropie tot mai mult de exemplul dat de Fecioara Maria.
În viața de zi cu zi copii urmăresc ce face mama, cum se poartă ea, cum vorbește și, mai ales când sunt mici, încearcă să o imite, de aceea mama trebuie să fie un exemplu bun pentru copiii săi.
Dar așa cum sublinia una dintre mamele cu care am discutat, „câteodată se întâmplă ca mama să-și dezamăgească copiii; aceștia cred că tot ceea ce face mama este bine, dar nu e întotdeauna așa”. Iar o altă mămică spunea: „Bineînțeles că și noi mamele greșim însă copiii trebuie să ia de la o mamă ceea ce este mai bun”. Sunt totuși și situații când mama a dat un exemplu bun copiilor săi iar aceștia au luat-o pe o care rea sau invers.
În ceea ce privește relația mamă-copil, toate mamele au afirmat că aceasta este o relație de prietenie, de înțelegere, încredere, sinceritate, chiar de „egalitate” – uneori mama trebuie să se coboare la nivelul copilului pentru a-l ajuta pe acesta să se ridice. Mama trebuie să discute cu copilul său orice problemă mai ales cele specifice vârstei acestuia.
Mama are un rol decisiv în educarea copilului său și în formarea personalității acestuia. Ea trebuie să-l învețe să se roage, să meargă la școală, la biserică, să fie bun creștin, să fie politicos acasă și în societate, sfătuindu-l, corectându-l, încurajându-l, îndrumându-l pe drumul vieții.
„Mama iartă copilului orice greșeală pentru că iubirea de mamă este mare. Așa cum Dumnezeu ne iartă pe noi care greșim în fiecare zi … noi … de ce să nu ne iertăm copiii care sunt cei mai importanți pentru noi”, spunea o mămică. Mama iartă greșelile copilului, poate nu chiar în acel moment ci treptat, în funcție de gravitatea acestora. De multe ori ea are remușcări că nu a făcut suficient pentru a evita aceste greșeli, repetarea lor pe viitor. O altă mamă spunea: „Sunt greșeli pe care deși le ierți, nu le poți uita”.
O altă problemă abordată în discuția cu mamele a constituit-o participarea la sfânta Liturghie. M-a întristat foarte tare faptul că majoritatea mamelor au recunoscut că nu prea merg la biserică. Aș vrea să le atrag atenția că acest lucru are efecte negative în viata copiilor. Când sunt trimiși la biserică ei preferă să meargă în altă parte pentru că nu înțeleg de ce trebuie să meargă în timp ce părinții stau acasă. Ar fi frumos dacă toate mămicile ar răspunde precum una dintre mame: „Participăm întreaga familie la sfânta Liturghie în fiecare duminică și sărbătoare, iar în timpul săptămânii marți și vineri”.
Indiferent de vârstă consider că mama trebuie să fie alături de copilul său.
Cristina-Daniel Hazu
© Biserica si viata, nr. 55 / martie 2000
Webmaster: Moize Florin