|
|
A doua șansă
După ce a trăi o viață plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, supărându-i pe cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi și noapte în flăcările iadului, se ruga în continuu:
- Iartă-mă, Doamne, am greșit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat și nu mai am pic de răutate în mine!
În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
- Bucură-te, omule! Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea și vrea să-ți de o șansă să vii în rai, dar oare te-ai cu adevărat?
- Sigur că da, zise omul nerăbdător, sigur că m-am schimbat!
- Bine! – a mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai și vei scăpa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a început să se cațere pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce urca, a băgat de seamă că firul se subția din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-și creadă ochilor! Mulți păcătoși se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.
- Ce faceți? Strigă omul speriat. Dați-vă jos imediat, o să se rupă firul și o să cad iarăși. Dați-vă jos, n-auziți? Țipă omul cu disperare și începu să-i lovească cu picioarele. În clipa aceea firul s-ar rupt și au căzut cu toții.
- Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalți! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
- Nu se poate! i-a răspuns îngerul.
- Cum așa? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor!
- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta și a invidiei tale. Firul acela era firul credinței și ar fi putut ține și tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu și dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism, și că acum îți pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos și rău, firul nu te-a ținut; de aceea s-a rupt.
În viață nu va reuși cel rău, cel zgârcit și interesat doar de propria persoană. Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege?
Dar cel care îi ajută mereu și cu dragoste pe ceilalți, acela strânge în inimă comori cerești, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăiește pentru oameni.
© Biserica si viata, nr. 56 / aprilie 2000
Webmaster: Moize Florin