In Postul Mare

	Sign In Sign-Up

In Postul Mare

"Cel care-şi cunoaşte păcatele este mai mare decât cel care vede pe îngeri!!!"

Vrei să te rogi, dar simţi că sufletul ţi-e gol ca un pământ secătuit. Aceasta e ariditatea sufletească. De ea nimeni nu a scăpat până acum: nici chiar sfinţii ceimai mari. Şi, cu toate acestea, prezenţa aridităţii în viaţa noastră spirituală de cele mai multe ori NU E CEVA NORMAL. Sunt unii care spun: "Dumnezeu este un Duh şi de aceea nu îl poţi SIMŢI. Nu încerca mai mult, nu încerca degeaba!". Şi este adevărat că nu-l putem simţi cu cele cinci simţuri ale noastre (auzul, văzul, mirosul, gustul, pipăitul). Însă îl putem SIMŢI foarte bine într-o manieră spirituală, prin harul său, în sufletul şi în trupul nostru, aşa cum spune Cuviosul Siluan : " Cine SIMTE harul şi în suflet şi în trup, acela e bărbat desăvârşit". Ce mă împiedică de fapt pe mine ca şi creştin să-l întâlnesc şisă îl SIMT pe Dumnezeu? Cuviosului Siluan i-au trebuit cincisprezece ani de eforturi ascetice excepţionale ca să înţeleagă acest lucru şi mai apoi alţi încă cincisprezece pentru a pune în practică ceea ce a înţeles. Cu toată asceza şi rugăciunea, lumina harului îl părăsea adseori, iar în locul ei simţea cum în jurul lui se îngrămădeau demonii. Succesiunea continuă de veniri ale harului şi de părăsiri îl epuiza. Într-o zi, disperat fiind, îl roagă pe Dumnezeu să-l înveţe ce trebuie să facă pentru a nu mai pierde prezenţa Lui şi pentru a se putea ruga liniştit, fără să-l mai necăjească demonii. Şi atunci aude în inimă vocea lui Dumnezeu care îi spune: " Sufletele celor MÂNDRI suferă mereu din partea demonilor". Astfel Siluan îl roagă pe Dumnezeu să-i spună ce trebuie să facă pentru a avea un suflet UMIL. Iar Dumnezeu îi răspunde : " Ţine mintea ta în iad [crede-te vrednic de iad] şi nu deznădăjdui!". Enigmatică şi şocantă, această scurtă frază îi dezvăluie lui Siluan cauza ultimă a pierderii harului şi a aridităţii sufleteşti: MÂNDRIA, rădăcina păcatului strămoşesc şi sămânţa morţii în om. El va şti de acum înaite că secretul ultim al ascezei creştine este dobândirea UMILINŢEI. Sf. Isac Sirul spune: "Cel care-şi cunoaşte păcatele şi slăbiciunile este mai mare decât cel care vede pe îngeri şi decât cel care prin rugăciunea lui învie morţii". Iar Cuviosul Siluan scrie: "Este bine să ne obişnuim sufletul să gândească: ' În focul iadului voi arde'. Trebuie să ne osândim pe noi înşine în sufletul nostru, dar să nu deznădăjduim de mila şi iubirea lui Dumnezeu." S-ar părea, de fapt, că nu există păcat mai urât înaintea lui Dumnezeu ca cel al MÂNDRIEI. Nici chiar păcatul desfrânării în toată urâciunea lui nu l-ar putea întrece. Altfel, cum ne-am putea explica faptul că (aşa cum Isus îi mărturisea unui suflet sfânt): "În iad există fecioare, dar suflete umile nu"?

Mihaela Farauanu

[ Taina patimilor lui Isus ] [ Jertfa Ta ] [ Credinta intre ieri, astazi si maine ] [ In Postul Mare ] [ Pelerinaj spre Locurile Sfinte. De ce? ] [ "Afacere" ][ Home ] [ Biserica si viata - nr. 56 ] [ Noi suntem viitorul - nr. 4 ]

Š Biserica si viata, nr. 56 / aprilie 2000
Webmaster: Moize Florin