Jubileul în Vechiul Testament

Jubileul crestin are radacini ebraice foarte vechi pe care le gasim cosemnate în Vechiul Testament, în special în cartea Leviticului.
Din punct de vedere istoric Jubileul provine din anul sabatic. Înainte de a vedea ce era anul sabatic la evrei, sa ne amintim, mai întâi, ce era sabatul. Cuvântul sabat înseamna a saptea zi a saptamânii si era o zi de repaus total. Acest repaus sabatic, cu încetarea absoluta a muncii, a fost instituit de Legea lui Moise, în amintirea odihnei lui Dumnezeu dupa cele 6 zile ale creatiei. Prin extensiune evreii considerau fiecare al saptelea an drept an sabatic sau an sfânt. Folosirea cifrei sapte este simbolica: sapte este numarul plinatatii. Înmultit cu el însusi indica plinatatea plinatatii. La sfârsitul unei astfel de perioade, în al cincizecilea an, se sarbatorea timpul sacru al Jubileului.
Termenul jubileu deriva din ebraicul jobel si înseamna corn de berbec din care, sunându-se ca dintr-o trâmbita, se vestea începutul jubileului, la fiecare 50 de ani. În anul jubiliar evreii abandonau muncile agricole, restituiau pamânturile rapite si eliberau sclavii (Lev 25, 8-15).
a. Abandonarea muncilor agricole
În anul jubiliar pamântul era lasat sa se odihneasca, ramânea nemuncit. Oamenii se hraneau din roadele pamântului, obtinute în anii anteriori, sau din ceea ce producea pamântul de la sine. Aceasta obligatie îl privea atât pe evreul liber cât si pe sclavul, strainul sau animalele sale.
b. Restituirea pamânturile rapite
Unul dintre darurile pe care Dumnezeu le-a facut omului este pamântul încredintat spre administrare. Aceasta încredintare s-a facut în favoarea tuturor oamenilor, în mod egal, pentru ca toti sa-si poata asigura traiul. Oamenii însa au uitat repede acest lucrul, iar unii au luat în stapânire pamânturile altora, marindu-si averile si saracindu-i pe altii, uitând adesea ca pamântul nu le apartine ci este darul lui Dumnezeu pentru toti oamenii. Anul jubiliar refacea în acele timpuri echilibrul posesiunii pamântului, al proprietatilor înstrainate. Aceasta reforma sociala periodica, pierduta din pacate în zilele noastre, asigura astfel o anumita refacere a dezechilibrului dintre bogati si saraci.
c. Eliberarea sclavilor
În societatea acelor vremuri, din cauza saraciei, unii ajungeau sclavii altora. Prin jubileu însa, Dumnezeu amintea ca El este stapânul vesnic al tuturor oamenilor si ca suprematia unor oameni asupra altora este numai vremelnica. Prin aceasta ni se reaminteste ca Dumnezeu i-a creat pe toti oamenii dupa chipul si asemanarea sa si ca le-a dat tuturor egalitate în drepturi si îndatoriri. Nimeni nu poate fi stapânul altui om si nici nu are dreptul sa abuzeze de el sau sa-l faca sclav într-un fel sau altul.
Anul jubiliar ebraic nu a fost trait în mod real si complet, conform legii lui Dumnezeu. Dar semnificatia lui spirituala a fost subliniata în mod special în propovaduirea profetiilor ca un an special de iertare din partea lui Dumnezeu.

Pr. Viorel Ababei, Valea Mare

[ Back ] [ Home ] [ Up ] [ Next ]

© Biserica si viata, nr. 54 / februarie 2000
Webmaster: Moize Florin