|
|
Copil orfan
Dati-mi voie sa va prezint o întâmplare din viata unui copil orfan.
Dupa cum bine stim si vedem, exista multi copii orfani care hoinaresc pe strazi, neavând un loc sigur un de sa stea. Multi trecem zilnic pe lânga acesti copii si le dam ori bani, ori mâncare, dar de cele mai multe ori ei sunt ignorati. Un domn în vârsta a trecut pe lânga un copil al strazii, s-a oprit în fata lui si-l privea. Baiatul statea si se uita mirat la acest domn, nestiind de ce-l privea asa insistent. Se apropiau sarbatorile, iar acest domn locuia doar cu sotia lui, si amândoi doreau sa aiba un copil în casa, care sa-i faca sa se simta din nou tineri.
Acest domn i-a întins mâna copilului si l-a întrebat daca i-ar place sa-si petreaca sarbatorile în sânul unei familii. Baiatul se uita mirat, nu-i venea sa creada, dar dintr-odata chipul i s-a luminat iar ochii îi straluceau de bucurie. Când au ajuns acasa, sotia lui s-a uitat la baiat si apoi l-a îmbratisat... Au trecut si sarbatorile, dar el îsi va aminti mereu de aceasta sansa pe care putini copii o au. De Craciun a primit cel mai valoros cadou pe care-l putea avea vreodata: o familie care i-a oferit multa dragoste. Cei doi soti s-au atasat de baiat si au decis sa-l adopte.
Exista atâtea cazuri de copii abandonati, copii lipsiti de aparare, si totusi eu nu se gândesc ce vor face peste o ora sau mâine; ei traiesc în continuare chiar daca sunt asaltati oriunde merg. Sunt copii carora le lipsesc sprijinul si dragostea unei familii, dar totusi nu-si pierd speranta ca va veni o zi mai buna; ei lupta în continuare; nu se abat de la dorinta de a ajunge oameni învatati si de a-si întemeia o familie. În ciuda greutatilor care îi înconjoara în fiecare zi ei nu renunta la planurile si idealurile lor, chiar daca putini sunt cei care reusesc. Pentru ei viata nu este plina de culoare ca a altor copii de vârsta lor, cerul nu este senin ci acoperit de nori, atmosfera este mereu întunecata, pustie, aceasta viata fiind pentru ei o treapta greu de trecut.
Toti copiii îsi doresc un acoperis asupra capului, o familie unita, pe cineva care sa ne alinte sau sa ne certe când facem vreo trasnaie, toti avem nevoie de o mângâiere a mamei care înseamna mai mult decât o mie de cuvinte.
Deci, dragi copii, oferiti si ultima bomboana aproapelui, pentru ca gustul dulce al bomboanei se duce, dar ramâne bucuria ca ati sadit un zâmbet care poate nu aparea fara ajutorul vostru. Oricât de mic ar fi lucrul pe care îl oferiti, el are o valoare mare pentru cel care îl primeste, pentru ca este oferit din dragoste.
Alina Bogdan
© Biserica si viata, nr. 54 / februarie 2000
Webmaster: Moize Florin