|
|
Misionar īn Kenya
Īncerc sa ma tin de cuvānt si sa va mai trimit ceva pentru Biserica si Viata. Īn cazul īn care credeti oportun puteti publica. Este vorba de o pagina din "Memorii"-le mele. Fragmentul se refera la prima saptamāna din Kenya.
"Corul de pasarele īsi face datoria sa-mi dea desteptarea nici mai degraba, nici mai tārziu de ora 6, anuntāndu-mi numai īn limba dele ca aveam īn fata o saptamāna pe cāt de grea pe atāt de frumoasa. Īmpreuna cu pr. Eugen si cu directorii Centrelor misionare din Padova si din Iasi, am facut o trecere īn revista a tuturor parohiilor unde īsi desfasoara activitatea preotii misionari din Padova. Peste tot am gasit santiere īn lucru, preoti suflecati, prietenosi si deschisi de parca ne cunosteam de-o viata. Am vazut māini batatorite, fete batute de soare, si obraji brazdati de sudoare, dar am vazut si ochi stralucind de bucurie si inimi in care salasluiau pacea si linistea, semnul constiintei datoriei īmplinite. Auzindu-i descriind istoria locului si obiceiurile bastinasilor īntr-o italiana īn care era musai sa se amestece si cuvinte din limbajul localnicilor, gāndul īmi era purtat departe intr-o cu totul alta lume decāt aceea pe care o aveam acum in fata ochilor, īn care, īn locul bisericii care se īnalta mareata, nu era decāt o coasta de deal plina de balarii, in locul atelierului de tāmplarie era un tapsan pe care pasteau īn voie vitele. Si cine stie ce-o mai fi fost in locul pe care acum se īntinde īntregul complex parohial format din casa preotului, casa surorilor, casa comunitatii, magazia, garajul, ca sa nu mai spun de curtea si gradina de legume, asa de bine si frumos administrate.
Īn mine clocoteau tot felul de īntrebari pe care cu atāta efort ma straduiam sa nu le exteriorizez. Ma multumeam sa admir, sa apreciez, si sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce Providenta Sa a realizat prin mesagerii sai. Cānd nu reuseam sa ma multumesc cu atāt, faceam imprudenta sa īntreb cate ceva, si de fiecare data īmi dadeam seama ca era mai bine sa tac. Oamenii pe care ii aveam in fata, atāt preoti, cat si surori si credinciosi, erau oameni de credinta, si era suficient ca in fata lor sa-ti scoti palaria si sa te īnclini in semn de respect, recunoscānd ceea ce ei nu īncetau sa repete, ca ei nu sunt decāt niste umile instrumente care nu au opus rezistenta Mesterului divin atunci cānd El a vrut sa se foloseasca de ei.
Pana in prezent activitatea noastra se desfasoara in cea mai mare parte in Nairobi, capitala tarii, si se axeaza mai mult pe studiul limbii kiswahili, limba oficiala din Kenya alaturi de engleza. Doar sāmbata si duminica suntem la Nyahururu, unde facem practica pastorala, celebrānd deja Liturghia in kiswahili. In viitorul nu prea īndepartat va trebui sa invatam dialectul tribului local kikuyu, care este cel mai mare si cel mai influient dintre toate triburile din Kenya luate in parte.
Pr. Pavel Chelaru
© Biserica si viata, nr. 54 / februarie 2000
Webmaster: Moize Florin