La masa Cuvântului

Duminica a IV-a din Postul Mare (2Cor 36,14-16.19-23; Efes 2,4-10; In 3,14-21)

Postul Mare este timpul contemplării Celui răstignit. Dumnezeu Tatăl atât de mult a iubit lumea încât ni l-a dat pe Fiul său, Isus. Și această iubire Isus a demonstrat-o mai ales pe Cruce. De aceea Pp. Paul al VI-lea îndeamnă: „Să iubim Crucea lui Cristos; ea exprimă în sinteză drama mântuirii noastre”. Iar Pp. Ioan Paul al II-lea adaugă: „Nu se poate exclude crucea din istoria omului! Nu se poate exclude crucea din eforturile de eliberare ale omului… Pe Cruce se actualizează ascensiunea omului spre cel Preaînalt”.

Prima lectură, comentând în viziune de credință istoria poporului evreu, ne învață că Dumnezeu a pedepsit pe poporul lui Israel pentru infidelitățile sale; însă a avut milă de el și l-a rechemat din exil.

În cea de a doua lectură, Sf. Paul adaugă că Dumnezeu, Părinte bun, mântuiește pe noul său popor, deci pe noi toți, prin moartea și învierea lui Cristos, dându-i moștenirea și posedarea vieții veșnice. Deci nu trebuie să avem pretenția să ne mântuim singuri, ci în primul rând încredințându-ne în harul lui Isus Cristos.

În lectura evanghelică, Isus afirmă că Tatăl a iubit atât de mult lumea, încât l-a dat pe Fiul său. Așa cum cei care priveau șarpele de bronz ridicat de Moise erau salvați, la fel și cei care vor privi Crucifixul, vor avea credință și vor dobândi viața veșnică.

Duminica a V-a din Postul Mare (Ier 31,31-34; Evrei 5,7-9; In 12,20-33)

Ne apropiem de Săptămâna Sfântă, care a schimbat lumea: Isus Cristos, asemeni bobului de grâu, va coborî în pământ, dar pentru a aduce rod, pentru a învia glorios și dătător de viață. Pentru a fi adevărați urmași ai săi, ca și creștini este suficient un DA zis lui Cristos, spus cu convingere, cu efort constant de a nu-l renega. Aceasta înseamnă a muri ca bobul de grâu în pământ pentru a avea și a da viață.

În prima lectură, profetul Ieremia ne spune în numele lui Dumnezeu, că după alianța veche, caducă și materială, Dumnezeu va încheia cu poporul său o alianță nouă și veșnică, fondată în intimul inimii; ea va șterge orice păcat și va da credincioșilor adevărata experiență a lui Dumnezeu. Aceasta, așa cum știm din Noul Testament, se va realiza prin jertfa lui Isus.

În cea de a doua lectură, Dumnezeu ne spune că Isus în zilele vieții sale pământești, prin rugăciunea și ascultarea sa până la moarte a realizat mântuirea noastră și glorificarea sa.

Lectura evanghelică ne învață că modul de a acționa din partea lui Dumnezeu este uluitor: pentru a da viață omului, Tatăl jertfește pe Fiul, care vrea această supremă glorificare a Tatălui, de la care îi vine învierea glorioasă. Isus este bobul de grâu care prin jertfa sa, susținută din iubire față de Tatăl și față de noi, devine principiu de viață pentru toți cei care se îndreaptă spre el prin credință.

Duminica Floriilor (Is 50,4-7; Fil 2,6-11; Mc 14,1-15.47)

Această duminică este un preludiu la Paștele Domnului, la care ne-am pregătit prin pocăință și prin faptele de caritate de la începutul Postului Mare. Isus intră în Ierusalim pentru a îndeplini misterul morții și învierii sale. Să-l însoțim cu credință și devoțiune pe Mântuitorul nostru în intrarea sa în cetatea sfântă și să-i cerem harul de a-l urma până pe Cruce pentru a fi părtași ai învierii sale.

Lectura evanghelică a procesiunii (Mc 11,1-10) ne prezintă intrarea solemnă a lui Isus în Ierusalim după relatarea lui Marcu. Ca și poporul Ierusalimului și noi ne alăturăm lui Cristos Domnul, care se prezintă ca păstor și călăuză a poporului său.

În prima lectură, Isus este prezentat ca servitorul lui Iahve, care se oferă ca victimă pentru oameni, care sunt frații săi.

A doua lectură afirmă umilirea și înălțarea lui Cristos.

Evanghelia ne oferă patima lui Isus în relatarea lui Marcu, care apelând la martori oculari, ca un expert narator ce este, prezintă Crucea ca un adevărat scandal pentru ucenici și vorbește de neînțelegerea lor în fața destinului Învățătorului. El vrea să facă să retrăiască fiecare creștin același chin. De asemenea, vrea să conducă pe toți în a recunoaște că tocmai din moartea sa pe Cruce, Isus se revelează ca Fiul lui Dumnezeu, așa cum a afirmat centurionul.

Duminica Paștelui (Fap 10,34a.37-43; Col 3,1-4; In 20,1-9)

Paștele este sărbătoarea triumfală a mântuirii. De fapt, învierea glorioasă a lui Isus, pe care o sărbătorim, este centrul întregii noastre credințe, care este fondată pe un mormânt gol, pentru că mortul, care a fost depus acolo a înviat, pentru a demonstra adevărul mărturiei și al operei sale mântuitoare. Și noi astăzi trebuie să înviem spiritual împreună cu Cristos.

În prima lectură aflăm mărturia învierii dată de Petru.

În cea de a doua lectură, Sf. Paul indică în participarea spirituală la Paștele lui Cristos motivul unei vieți creștine, coerente și toată centralizată în Cristos. Este însă propusă ca o a doua lectură, îndemnul lui Paul: dacă Cristos este Paștele nostru și se celebrează cu azime, pâine nedospită, semn al incoruptibilității, și creștinul ca individ și comunitate trebuie să se manifeste ca pâinea azimă, fără corupție și imortalitate.

Evanghelia ne relatează vizita lui Petru și Ioan la mormântul gol. Giulgiul și mahrama descoperite la locul lor, denotă că trupul lui Isus nu a fost furat, ci a înviat.

Duminica a II-a a Paștelui (Fap 4,32-35; 1Ic 5,1-6; In 20,19-31)

Isus, apărând în fața ucenicilor săi le-a adresat salutul: „Pace vouă!” Pacea dorită de Cel înviat este un dar divin comunicat creștinului care, la rândul său, o realizează cu toți frații săi într-un raport de deplină comuniune. Suntem aici pentru a primi de la Cel înviat pacea lui Dumnezeu, cu noi înșine, cu frații noștri și pentru a cere acest dar pentru toți aceia care trăiesc în ură, dușmănie și în luptă fraternă.

Prima lectură descrie comunitatea creștină primară, care, în afară de a fi unită în rugăciune, este și în comuniunea bunurilor. Aceasta însă nu este impusă, dar lăsată la liberă alegere, ca dovadă, episodul lui Anania și Safira.

În cea de a doua lectură, Sf. Ioan ne spune că comuniunea creștină constă în caritate efectivă față de Dumnezeu și față de frați, manifestată în observarea poruncilor. Caritatea însă presupune credința în Fiul lui Dumnezeu, care ne unește cu Tatăl și cu frații. Credința în Isus Cristos învinge lumea opusă lui Isus.

Evanghelia ne prezintă pe Isus Cristos care comunică puterea de a ierta păcatele; imprimă credința care nu constă în a atinge și în a vedea, ci în a primi anunțul divin; Ioan a scris evanghelia sa pentru a transmite credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu și pentru a avea viață.

Sarbatori mobile
6 ianuarie – Epifania Domnului
9 ianuarie – Botezul Domnului
8 martie – Miercurea Cenusii
23 aprilie – Pastele
1 iunie – Inaltarea
11 iunie – Rusaliile
18 iunie – Preasfanta Treime
22 iunie – Trupul si Sangele Domnului
30 iunie – Preasfanta Inima a lui Isus
26 noiembrie – Cristos, Regele Universului
3 decembrie – Duminica I din Advent
31 decembrie – Sfanta Familie

De retinut
1 ianuarie – Ziua Mondiala a Pacii (a XXXIII-a)
2 ianuarie – Jubileul copiilor
18-25 ianuarie, octava de rugaciuni pentru unitatea crestinilor
23 ianuarie – Ziua Mondiala pentru Unitatea Bisericii
30 ianuarie – Ziua Mondiala a Bolnavilor de Lepra
2 februarie – Ziua Mondiala a Persoanelor Consacrate (a IV-a)
11 februarie – Ziua Mondiala a Bolnavului (a VIII-a) (In Dieceza de Iasi in ziua de 13 mai)
8 martie, post si abstinenta – Miercurea Cenusii
21 aprilie, post si abstinenta – Vinerea Mare
7 mai – Ziua Tinerilor la nivel diecezan (Gheraesti)
14 mai – Ziua Mondiala a Vocatiilor (a XXXVII-a)
4 iunie – Ziua Mondiala a Comunicatiilor Sociale (a XXXIV-a)
30 iunie – Ziua Mondiala de Rugaciune pentru Sfintirea Preotilor (a LIV-a)
15-20 august – Ziua Mondiala a Tineretului (a XV-a)
22 octombrie – Ziua Mondiala a Misiunilor (a LXXIV-a)
29 octombrie – Ziua Presei la nivel diecezan
19 noiembrie – Ziua Mondiala a Migrantilor

Norme generale cu privire la intrebuintarea lectionarelor
Duminici si sarbatori: ciclul B
Zilele de peste an: anul II

Culorile liturgice
alb: timpul Craciunului si al Pastelui; sarbatorile Domnului, ale sfintei Fecioare Maria si ale sfintilor care nu sunt martiri;
rosu: duminica Floriilor, Vinerea Sfanta, Rusaliile, sarbatorile apostolilor si ale martirilor;
verde: timpul de peste an;
violet: timpul Adventului si al Postului Mare.

Timpul de peste an
In anul 2000, timpul de peste an cuprinde 34 de saptamani dintre care 9 se celebreaza inainte de Postul Mare, din ziua de 10 ianuarie, luni dupa Botezul Domnului, pana in ziua de 7 martie, marti inainte de Miercurea Cenusii. Dupa Rusalii, timpul de peste an se reia de la saptamana a X-a, din ziua de 12 iunie, luni dupa duminica Rusaliilor.
Alegerea lecturilor nu s-a mai facut dupa principiul lecturii continue. La comemorarile obligatorii au fost trecute lecturile proprii. Lectura continua este recomandata in continuare, deoarece poporul crestin este educat sa perceapa continuitatea operei de mantuire, conform admirabilei pedagogii divine.