|
|
Privind spre viitor...
Din trecut te hranesti cu amintiri, prezentul îl traiesti, iar viitorul ti-l vezi plin de lumina si culoare. Asa cred ca fiecare vede aceste trei aspecte ale timpului si asa le privesc si eu. Gândindu-ma la viitor, îmi vin în minte mii de dorinte, de sperante, de împliniri; simt ca am în fata o eternitate, timp în care sa pot darui si altora din preaplinul meu sufletesc.
Ce bine ar fi daca lumea - începând cu acest jubileu al anului 2000 - s-ar schimba, ar rasturna din nou scara valorilor, asa cum era la început, n-ar mai surzi la glasul Domnului care spune: "Acesta este Fiul meu, pe Dânsul sa-L ascultati". Isus a fost, este si va fi mereu printre noi. Daca am pasit în acest an jubiliar cu credinta în suflete, cu lumina în inimi si în gânduri, sunt sigura ca vom descoperi cu totii cât de mult ne iubeste Domnul, cu câta staruinta ne cheama la pieptul sau de Tata. Atâtea probleme si suferinte ne apasa pe umeri, iar noi nu suntem destul de puternici si consecventi în a ne duce crucea cu rabdare; avem nevoie de un suport: credinta.
Idealul meu este de a-mi solidifica relatia cu Tatal ceresc, sa ajung sa traiesc pentru Isus, din dragoste pentru El sa uit de mine si sa ma contopesc cu Mesia si acest lucru nu-l pot realiza decât prin rugaciune, prin raspunsul meu dat lui Cristos.
Daca fiecare dintre noi s-ar gândi la viitor ca la o sansa în care se poate "perfectiona" ca om, poate deveni mai sensibil, mai atent cu semenii, cu ceea ce are si ceea ce poate darui, atunci am trai într-o lume mai calda, mai luminoasa, o lume dominata de iubire. Eu cred ca în anii ce vor urma omenirea nu poate fi salvata sau schimbata decât prin dragoste, singura arma inofensiva si lasata de Dumnezeu, arma pe care o putem folosi cu încredere.
Viitorul ne va apartine daca fiecare dintre noi ar începe sa semene iubire în jurul sau fara sa astepte sa aiba un beneficiu, caci roadele se culeg mai târziu, iar acestea sunt spirituale si valoreaza mai mult decât partea materiala. Prin caldura sufleteasca, printr-o vorba buna spusa unui batrân, printr-un mic ajutor dat unui om în suferinta, prin exemplul bun pe care-l putem da celor din jur, vom putea schimba o particica din aceasta lume. Daca fiecare ar gândi astfel si ar lasa deoparte egoismul si ura, sentimente ce distrug constiinta umana, atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot ceea ce ne înconjoara s-ar schimba.
Acest lucru îmi doresc: ca realitatea dura si crunta, mileniul violentei, al razbunarii sa ia sfârsit si sa deschidem cu totii poarta celui de-al treilea mileniu uniti în cugete si simtiri. Frati de pretutindeni, sa transformam viitorul dintr-unul napadit de griji, nevoi, suferinte si influente negative care distrug demnitatea persoanei umane, într-unul dominat de unitate si putere de sacrificiu. Numai uniti vom putea gasi calea cea buna, spre adevar. Însusi papa Ioan Paul al II-lea ne-a dat imboldul spre acest mod de gândire si traire prin vizita Sa datatoare de har si curaj. Cuvântul unitate sa nu ramâna doar o lozinca uitata ci, luptând cu noi însine si cu realitatea care ne înconjoara, sa reusim sa o definitivam, sa facem sa se împlineasca cuvintele Mântuitorului: "Va fi o singura turma si un singur pastor".
Acestea sunt dorintele mele de viitor care sper sa devina reale, sa ma împlinesc pe plan spiritual, caci restul vine de la sine, sa simt în suflet pacea care provine din comuniunea cu Dumnezeu.
Alina Afloarei
© Biserica si viata, nr. 54 / februarie 2000
Webmaster: Moize Florin