|
|
Andreea
Era odata o fetita pe nume Andreea. Era saraca. Locuia īntr-o camera mare, rece, dintr-un bloc vechi, nelocuit, īmpreuna cu bunicul ei care era bolnav de pneumonie. Tatal ei murise de un an, iar mama ei, care era plecata īn Italia, nu mai trimisese scrisoare de un an si jumatate. Bunicul statea īntr-un "pat", mai bine zis pe niste scānduri si era acoperit cu niste zdrente primite din mila unor oameni. Andreea mergea īn fiecare dimineata sa lustruiasca papucii oamenilor. Nu cāstiga mai mult decāt pentru o pāine; dar era foarte bucuroasa ca avea ce mānca. Pe bunicul īl īngrijea cum putea mai bine, cu multa dragoste. Rareori cāstiga ceva mai mult. Atunci mergea si cumpara bunicului medicamente si ceva mai bun de māncat. Dar iata ca se apropia sarbatoarea cea mai iubita de copii si de oameni: sarbatoarea Nasterii Domnului. Spera sa cāstige ceva mai multi bani. Se straduia sa vina mai devreme. Īn ajunul Craciunului, Andreea īl vazu pe bunicul ca de abia mai respira, ca tusea si ca nu mai aveau bani pentru medicamente. Se aseza īn genunchi si īncepu a plānge si a se ruga. Se culca la o ora tārzie din noapte, sperānd ca poate māine ... va fi mai bine. Dimineata se scula, se īmbraca, si se duse iar īn centul orasului. Īsi gasise acum un loc mai bun si cāstigase mai mult ca niciodata. Bucuroasa, se īndrepta spre o biserica. Dupa ce se ruga pentru bunicul ei, observa cāteva iconite cu Pruncul Isus īn iesle. O cumpara pe cea mai frumoasa, gāndindu-se ca va avea cu ce sa-si īmpodobeasca camera. Dupa aceea cumpara medicamente si māncare si se īntoarse acasa la bunicul ei bucuroasa. Bunicul īnsa avea febra mare, era aproape de moarte. Agonia mortii īsi pusese amprenta pe chipul si sufletul bunicului. Se aseza īn genunchi si īncepu sa se roage si sa plānga. Cum plāngea ea asa, aude o bataie sfioasa īn usa. Tresarind, alerga spre usa, dar nu mica i-a fost bucuria cānd, īn fata ei, se profila chipul blānd si schimbat al mamei. Venise īncarcata din Italia cu daruri si cu agoniseala din toata perioada petrecuta acolo. Iata ca Pruncul Isus, o data cu nasterea lui, a facut o bucurie mare unei fetite care īntotdeauna a avut īncrede īn El si a sperat ca o stea va straluci si pentru ea.
Vlasceanu Elena (Cls. a VI-a)
© Biserica si viata, nr. 53 / ianuarie 1999
Webmaster: Moize Florin