Te-ai ivit pe cerul intunecat si erai singura stea pe care toti o admirau. Ti-au adus apoi comori si jertfe, cand au vazut ca ai luminat noaptea.

Cand ai crescut, lumina Ta era puternica, dar multi nu Te-au vazut lumina lor si Te-au suit pe cruce. Ei au crezut ca te vei stinge, dar Tu si mai puternic ai luminat. De atunci, cobori in fiecare an sa ne spui ca niciodata nu Te-ai stins. Dar lumina Ta arde ca un soare puternic de vara, numai ca noi fugim de Tine.

Da, Isuse, si nu pentru ca ne incalzesti prea tare, dar noi nici nu stim sa deschidem ochii. Aici, la noi, e frig si intuneric. Te asteptam din nou, cu sufletele curate si ochii indreptati spre Steaua Ta. Isuse, deschide-ne inima sa te putem vedea.