|
|
|
|
|
|
Iata-ne, Doamne!
“Lasati pe copii sa vina la mine si nu-i opriti, caci imparatia lui Dumnezeu este a unora ca acestia”. Dragi copii, Isus vorbeste astazi fiecaruia dintre voi, vrea sa dovedeasca oamenilor cat de important este un copil bland, bucuros, care accepta tot ceea ce i se da. Tocmai de aceea voi trebuie sa fiti aceia care sa-l puteti privi pe Isus ca pe Prietenul vostru; El merge cu voi la scoala, se joaca si chiar plange cand sunteti rau priviti. Am fost si eu copil ca voi, iar acum ma intreb mereu: “L-am iubit pe Isus?” Dar vine este acest Isus, daca nu chiar prietenul nostru cel mai bun. Daca vrei sa-l cunosti pe Isus, cel care te iubeste, il vei gasi in biserica ascultand Sfanta Liturghie, il vei vedea jertfindu-se pentru toti prin mainile preotului. Haideti sa raspundem la chemarea pe care ne-a facut-o de a fi prietenii lui. Sa-i spunem: Iata-ne, Doamne, vrem sa fim ai tai in tot ceea ce facem, vrem sa te iubit cat mai mult in parintii nostri, in frati, in prieteni si in tot ceea ce ne inconjoara. Daca suntem capabili sa iubim, vom primi in schimb iubire. Sr. Cristina N.
Pentru a cunoaste si pentru a iubi Ochii, mainile, gura, picioarele… corpul nostru! Dumnezeu Tatal a imbracat din nou lumea cu sunete si culori, iar noua ne-a dat un corp si un suflet, ca astfel sa putem vedea, asculta, cunoaste si sa ne bucuram impreuna. Corpul, sanatatea si orice lucru bun pe care-l avem, sunt daruri pe care Domnul le-a facut nu numai pentru noi, dar si pentru altii. Mama si tata ne-au daruit viata, iar Dumnezeu insusi a creat sufletul nostru dupa chipul si asemanarea sa. Fetitele si baietii cresc si devin voinici; intalnesc noi prieteni, invata sa faca lucruri mereu mai interesante. Dorintele lor se extind si pot deveni din ce in ce mai frumoase, chiar daca corpul este plapand uneori. Baietii cred ca a creste inseamna a deveni puternici, iar fetitele cred ca este important sa devina cat mai frumoase. Orice cuvant rostim, orice actiune de-a noastra se naste mereu din inima. Din inima se inalta dorinta de a ne ruga, gandul de a ajuta pe cineva, de a ierta, de a face un gest de prietenie. Invata-ne, Doamne, sa ne folosim de maini si pentru cei ce nu au maini, de ochi si de auz si pentru cei ce nu vad si nu aud, de picioare pentru cei ce nu pot merge, de cuvant si de suras si pentru cei ce nu stiu sa vorbeasca si nu pot surade, de mite si de inima pentru a transmite tuturor iubirea Ta.
Ne-au bucurat foarte mult frumoasele voastre scrisori pe care le-am primit la redactie. In acest numar al revistei vom lansa un nou concurs. Noi va invitam sa invingeti nehotararea pe care foaia alba de hartie v-o inspira si sa ne scrieti (in numar cat mai mare) ceea ce porneste din mintile si sufletele voastre. Va dam inceputul unei povestiri pe care voi trebuie sa o continuati asa cum credeti de cuviinta si sa expediati pe adresa redactiei. Desigur, cele mai frumoase creatii vor fi rasplatite ca de obicei cu premii, iar povestea ce va obtine premiul intai va fi publicata in numarul urmator al revistei. Inceputul povestirii pe care voi trebuie sa o continuati este: "Intr-o seara tata se duse sa-i spuna "noapte buna" lui Tudorel, dar usa era incuiata. "De ce o fi tinand usa incuiata? - se mira tata. Facu liniste si trase cu urechea sa auda ce se intampla in dormitorul lui Tudorel. I se paru ca… Asteptam cu nerabdare scrisorile voastre. Mult succes! Redactia
Webdesigner: Moize Florin |
